Banana

Să revin puţin la Warhol. Promovarea unei formaţii nu e lucru uşor. Alegerea unei imagini reprezentative, a unui simbol, e o chestie care nu ţine doar de talent, ci şi de inspiraţie şi noroc. A ales o banană, prezentată în stilul său simplu, comercial, uşor de obţinut. Legătura, imposibil de distrus, dintre o banană şi o femeie pare cea mai banală formă de aluzie sexuală. Apelând la ea, nu face decât să-şi dovedească limitele şi geniul.

O tânără, care cu nonşalanţă îşi promovează imaginea, mâncând o banană în public, e la fel de apreciată ca un film de 90 de minute, cu temă XXX. Apropierea, realitatea fizică şi imaginaţia noastră, întrece cu uşurinţă produsul brut, efectiv şi virtual. Asta ne conduce la o concluzie simplă: banana e modelul perfect pentru o aluzie. Buzele roşii, ciorapii cu bandă adezivă, pantofii cu toc cui bikini, acadelele, baloanele, felinarul roşu se aliniază cuminţi la rând. La rând putem aşeza şi filmele porno, cele fără scene de sex oral. Toate sunt aluzii de gradul doi, prea evidente.

Un bărbat n-ar trebui să mănânce banane. Cel puţin în public.