The biggest nothing

Totul poate fi simplificat, redus la esenţe, stors de amănunte. Din orice problemă, oricât de complexă, putem extrage cu puţin talent, o idee de tip clişeu, pe care o putem imprima pe un tricou, după cum putem defila cu ea, agăţată în vârful unui băţ, în timpul unei revolte. Tipul ăsta, Warhol, în inspiraţia lui genial-simplificatoare, a transformat arta în cultură de masă şi reclama la produse de serie în artă. De ce n-ar avea şi autoritatea de a vorbi, despre orice, la fel de inspirat?

Sex is the biggest nothing of all time.

Şi iată cum agitaţia noastră (de multe ori, zilnică) devine ridicolă, inutilă şi, la limită, amuzantă. Plecând de la premisa valabilităţii, această remarcă, cu aerul ei decisiv, rămâne să ne conducă paşii în continuare. Iar dacă la sfârşitul maratonului vom ajunge la altă concluzie, înseamnă că imaginea aceea stridentă, reprodusă în milioane de exemplare, a lui Marlyn Monroe, e doar un kitsch ordinar.

Tremur de frică. Ideea că zbaterea noastră de origine divină, pentru cele câteva clipe de extaz, e doar o pierdere de vreme, nefiind urmată de o împlinire, o renaştere sau măcar o satisfacţie care să dureze decent de mult, mă doare. Mi se pare că într-o clipă de luciditate, Warhol a avut dreptate. Nu simt nimic.