Simbiotul

El este un ‘tip’ ciudat, de pe o altă planetă, un fel de gândac care nu poate trăi decât într-o simbioză reciproc avantajoasă cu o gazdă umană. Acum este şi se foloseşte de corpul unui tip cu un fizic interesant, păstrând controlul complet asupra conştiinţei şi minţii. Ea este medic, pământeană, profundă, umblată prin galaxie, fără complexe şi idei preconcepute. Se cunosc de mult şi prietenia lor este de fapt o iubire neascunsă. Într-o zi nefericită, corpul gazdă moare, dar el, gândacul, reuşeşte să se transfere la limită într-un nou corp, mult mai frumos, de femeie perfectă. Relaţia lor se răceşte brusc, deşi ea (el, în fapt) îi face doctoriţei avansuri serioase. Aş pune ezitarea ei pe seama faptului bulversant că el este, complet năucitor pentru ea, femeie. Într-un târziu, el scapă de corpul perfect de femeie şi se transferă, pentru o perioadă scurtă de tranziţie, în corpul celui mai bun prieten al doctoriţei. Dragostea ei se reaprinde brusc, viguros, făcând-o să se arunce nebuneşte în braţele lui. De ce să refuzi o femeie perfectă şi să strici o prietenie frumoasă? Iubirea e doar sex? Doar sex obişnuit?